Decizii contradictorii cu privire la efectele imediate ale Noului cod penal.

15-05-2014

Aşa cum arătam săptămâna trecută, una dintre problemele cele mai des întâlnite în materie penală ca urmare a intrării în vigoare a codului penal se referă la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile. Mai concret, într-o cauză penală aflată pe rol trebuie aplicat unul dintre cele două coduri penale sau este posibilă aplicarea ambelor coduri, respectiv aplicarea unor instituţii din vechiul cod şi a altora din noul cod în funcţie de legea mai favorabilă în concret inculpatului raportată strict la instituţia respectivă?

Tot atunci am arătat că, printr-o decizie din 14 aprilie 2014, care este obligatorie pentru toate instanţele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că pot fi aplicate în acelaşi proces prevederile ambelor coduri penale.

În data de 6 mai 2014 însă, printr-o decizie care încă nu este motivată, Curtea Constituţională a stabilit exact contrariul. Conform comunicatului de presă postat pe site-ul Curţii: „În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală”

Ca atare, în acest moment avem, cel puţin teoretic, două decizii contradicorii, amândouă obligatorii pentru instanţele de judecată. Spun teoretic, deoarece, pe de-o parte, decizia Curţii Constituţionale va fi obligatorie numai după publicarea în Monitorul Oficial, iar, pe de altă parte, pentru că nu se cunoaşte deocamdată argumentaţia Curţii.

După publicarea decizie Curţii Constituţionale, în măsura în care motivarea va întări cele dispuse în comunicat, va exista o reală problemă pentru instanţele de judecată care, în soluţiile pe care le vor pronunţa, vor încălca fie decizia Inaltei Curţi, fie pe cea a Curţii Constituţionale.

Problema pare fără ieşire deocamdată, fiind evident necesară o intervenţie legislativă care să conducă spre realizarea unei practici unitare şi evitarea unor posibile condamnări ale statului român la CEDO.